Totul mi se intampla numai mie!


„Cand esti dezamagit de oamenii pe care ii iubesti, cand esti inselat, cand proprii tai copii te umilesc cu cuvinte jignitoare (pe care te-ntrebi: oare unde le-au invatat?), cand la munca lucrurile merg din ce in ce in rau si se susoteste ca postul tau va fi restructurat, cand doctorul te anunta ca ai serioase probleme medicale, pe fondul stresului….te simti trist si abandonat, ranit si alungat si iti spui: Offf, toate mi se intampla numai mie!”. Cam cu aceste cuvinte mi se confesa de curand o cunostinta.Trist, m-am gandit eu in sinea mea, cumplit de trist; parca la nivelul creierului meu intervenise un blocaj; nu mai eram in stare sa gasesc nici macar un cuvant de compasiune, oricat as fi scormonit. Am mai sorbit o gura din ceaiul fiebinte in fata caruia stateam si mi-am lasat gandul sa alerge; cred ca la fel a facut si interlocutorul meu, de vreme ce -pentru cateva momente- s-a instalat o liniste ciudata, dar binefacatoare.
Apoi, fara sa-mi dau seama cum s-a intamplat asta, am rupt tacerea:
– Nu ti se intampla doar tie! Ni se intampla tuturor … si mie mi se intampla! Si fiecare dintre noi credem ca  ceilalti sunt norocosi (mereu numai ceilalti sunt norocosi), caci ei nu gandesc niciodata nimic din ce am gandit eu, nu traiesc nici pe jumatate din cate traiesc eu. Cred ca traim asa pentru ca plecam de la ideea ca suntem superiori celorlati, ca noi stim mai bine decat altii sa avem o relatie, sa ne crestem copiii, ca stim mai bine ca altii ca suntem de neinlocuit in jobul nostru, ca stim mai bine decat toti ca noua nu ni se poate inampla nimic rau. Ne traim viata ca pe o certitudine, fara ca ea sa fie asa!
– Hai sa mergem la munte in weekend, a spus interlocutorul meu simtind nevoia sa schimbe subiectul.
– Te apreciez pentru asta, am spus eu, fara sa pot sa nu gandesc: ei, vezi, mi se intampla chiar mie!
Au trecut doua saptamani. Suna telefonul. La celalalt capat al firului, interlocutorul meu de acum 14 zile imi spune ca a inceput un tratament si se simte mult mai bine, ca demisia de la locul de munca a reusit sa-l apropie de copii si sa inteleaga ca un om care te-a inselat o data, o va face mereu, fapt pentru care a cerut divortul. M-a asigurat ca acum e liniste in viata lui si ca in maxim o luna incepe o afacere pe cont propriu.
– Vezi, tot raul inspre bine, am reusit eu sa ingan, razand in receptor. Ma bucur sincer ca lucrurile au evoluat in mod pozitiv!
– Iti multumesc, mi-a mai spus inainte de a inchide telefonul, si iti doresc tot binele din lume!
– La fel! am spus eu, zorita la gandul ca aceasta conversatie e pe sfarsit.
Ei, bine, interlocutorul meu drag, chiar daca uneori ai senzatia ca „toate ti se intampla numai mie”, incearca sa-ti dai putin timp si vei realiza ca i s-a intamplat mamei tale, prietenului tau cel mai bun, vecinilor tai, ni se intampla tuturor.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Gabi spune:

    Asa este: omul – fiinta pe cat de simpla, pe atat de complexa (daca-mi este permisa exprimarea antagonica) nu constientizeaza tot timpul ca nimeni nu e de neilocuit, ca nu e de ajuns sa se urce in varful problemelor lui si sa se arate de acolo celorlalti ca o victima, ca prietenii sunt chei de pret pentru multe lacate inchise, ca de cele mai multe ori o poate scoate la capat…. cautand solutii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s