Imediat dupa Revolutia din ’89, speranta romanului de a calatori peste granita (pe langa multe alte sperante, care indrazneau sa se nasca atunci) incoltea in inima fiecaruia, incet si sigur!
Va vine sa credeti sau nu, acum cativa ani in urma, nu foarte multi – vreo cinci, eram si eu o tanara care inca ”nu iesise din tara”, traiam doar cu acest ”miraj”?!
Colegii de munca, prietenii, ba chiar si fratele meu mai mic, aveau ocazii sau interese de serviciu si calatoreau in Europa si nu numai. Se intorceau, de fiecare data, mai optimisti, mai proaspeti, mai bogati sufleteste.
Ii asteptam, cu sufletul la gura sa-si impartaseasca cu mine din experientele lor de calatorie. Nu reuseam insa sa cuprind in imaginatia mea povestirile lor.
Imi amintesc o intamplare: intrebandu-l pe un coleg despre calatoria lui, acesta mi-a raspuns: ”Iti povestesc, dar nu e ca si cum ai fi acolo; traind doar in Romania, nu am la ce ma raporta pentru a-ti reda lumea de acolo asa cum e ea si in asa fel incat sa te bucuri si tu de calatorie. Indrazneste! ia-ti un bilet si pleaca!”
Nu stiu daca asta asteptam sau ce?!;) …stiu doar ca in anul urmator am si plecat la Madrid, la invitatia prietenei mele de suflet, care e stabilita acolo. Doamne, ce experienta minunata!
Si…de atunci…calatoresc. In acesti ani, am reusit sa ajung de cateva ori in Spania (Madrid, Insulele Canare/Lanzarote, Barcelona, Havea/Xabia), Grecia, Germania (Munchen), Italia (Milano, Venetia, Lacul Garda), Franta (Paris, Disneyland). Si asta e doar inceputul…
Da, asa e, niciunde in lume ”nu alerga cainii cu covrigi in coada”, iar oamenii?!, oamenii muncesc peste tot, dar traiesc bine cu ”chenzina”; resursele lor naturale sunt exploatate rational, stiu sa faca turism (chiar stiu!), sunt civilizati (chiar sunt!), statul isi respecta cetatenii, de la copii, mame cu copii si pana la varstnici…si tot asa, sunt multe de zis! Iar tu te simti, de fiecare data parca, alt om, mai bogat, mai poaspat, mai optimist si chiar daca uneori calatoriile pot fi si obositoare, poti sa te consideri un norocos pentru faptul ca tu ai ocazia de a calatori, de a intalni si alti oameni, de a cunoaste alte culturi si civilizatii, de a fi cate o particica din fiecare calatorie.
Cred ca aceste particele din calatoriile noastre raman undeva in sufletul noastru si mai cred ca atunci cand ”ne va veni randul sa ne luam la revedere de la aceasta lume”, acestea ne urmeaza, ca toate momentele fericite din viata noastra pamanteana!
Deci, ”de cand iubesc calatoriile?” … – ”…simt ca de cand m-am nascut, dar – cu adevarat – de cand am indraznit sa sper!”.
Bucataria vesela 