Despre prieteni


Tin minte ca eram mult prea mica sa inteleg ce inseamna cu adevarat „prietenia”, atunci cand legam relatii cu copiii de varsta mea, fara sa le cer nimic in schimb. Devenind adolescenta, am realizat ca sunt bine integrata intr-un grup, cu care imi petreceam mare parte din timp. Ii numeam prietenii mei si nu stiu exact cum eram eu prin ochii lor, dar stiu ca eu aveam incredere in ei. Drumul vietii ne-a indepartat, in km vorbind, unul de celalalt, dar a ramas ce e mai important, prietenia noastra. Am realizat ca sunt un om care are nevoie de prieteni, nu in sensul material, ci in cel spiritual. Am nevoie sa ma intalnesc uneori cu prietena mea, sa discutam vrute si nevrute in fata unei cesti cu cafea sau ceai sau cu prietenul meu si sa disecam situatiile penibile in care ne-am aflat de atatea ori in viata noastra si in care ne mai aflam uneori. Prietenii mei, la fel ca si mine, au crescut, sunt oameni mari de-acum, au familiile lor. M-am bucurat mereu de fiecare moment de bucurie din viata lor. La fel ca si intr-un cuplu, exista si intre prieteni momente de neintelegeri, discutii, pentru ca toti suntem oameni, dar daca unul dintre noi a luat un examen, i-a nascut sotia sau a reusit in cariera sau in dragoste sau in orice alt domeniu, ne-am bucurat impreuna. Au fost momente cand am fost dezamagita nu de ei, de prietenii mei, ca oameni, ci de ingustetea de care dadeau dovada cu anumite judecati de-ale lor. Si au fost momente cand ei au fost descumpaniti de comportamentul meu uneori prea temperamental. Dar ne-am intalnit mereu, ne-am dat mereu prilejul sa ne bucuram la un pahar, pentru ca am reusit sa ramanem prieteni. Imi aduc aminte acum de prea multe situatii, care nu pot decat sa ma amuze, dar ar insemna sa scriu doua zile si doua nopti numai despre asta. Poate voi mai scrie povestioare despre aceste situatii cu alte ocazii. Ne-am propus, incostient cred, poate chiar e prima data cand constientizez acest lucru sa ne respectam trecerea pe acest Pamant si sa aflam ca Dumnezeu totdeauna a iertat si inca mai iarta. De curand, am recitit Zahir, de Paulo Coelho. Am realizat ca prietenii mei seamana atat de mult cu prietenii autorului: „adevaratii prieteni sunt aceia care se afla alaturi de noi atunci cand ni se intampla lucruri bune si se bucura de victoriile noastre. Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, „de solidaritate” cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila”.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Gabi spune:

    A scoate prietenia din viaţă e ca şi cum am scoate soarele din lume (Cicero).

    1. Gabriela spune:

      Foarte frumos, asa este! Si in plus: „Inima isi cunoaste prietenii”.

  2. tink3rbe11 spune:

    Prietenii sunt acei care sunt langa tine si la bine si la greu , care stiu ce se intampla si fara sa intrebe ,cei care te ajuta neconditionat dar acestia sunt atat de rari incat totul devine doar „poveste despre prieteni „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s